să-mi sculpteze cineva un glonţ

imaginea utilizatorului Alexander

sunt primul care scrâşneşte dinţii
porumbeii îşi iau zborul de pe pervaz
văd cum sunt înghiţiţi de soare

deschid geamul
zgomotul mişcă frunzele
răcoarea tabără pe mine cu pumni mici

sunt destul de adormit nu disting
o baltă de un câine chircit

din acest moment mă gândesc la tine
este atâta tăcere în casă când mă gândesc la tine
şi toate simţurile revin în trup
ca nişte muncitori la lucru

nevoile fiziologice înlocuiesc
rugăciunile de dimineaţă
văd toată mizeria din mine ca pe o comoară

pun ibricul în palma de foc a aragazului
rămân cu mâna pe mâner
aştept să mă frigă

am multă răbdare în durere
dar asta e altă problemă

Comentarii

Foarte bun textul,

Foarte bun textul, cu nişte formulări inedite, ingenioase, care se pliază atât de bine pe totul poeziei; cu detaşare, sictir, şi eleganţă; cu durere, zâmbet şi ironie.

La celălalt pol, complet ratate primele trei versuri + acestea două "nevoile fiziologice înlocuiesc/rugăciunile de dimineaţă" - de altfel, ăsta e şi motivul pentru care nu acord peniţă.

Felicitări!

Revin. "nevoile fiziologice

Revin.

"nevoile fiziologice înlocuiesc/rugăciunile de dimineaţă" - ideea de-a pune egal între nevoi şi rugăciuni e foarte bună, dar exprimarea "nevoi fiziologice" lasă de dorit. Cred că aici se poate rezolva ceva mai uşor.

"sunt primul care scrâşneşte dinţii
porumbeii îşi iau zborul de pe pervaz
văd cum sunt înghiţiţi de soare" - recitind, ajung la concluzia ca doar două versuri sunt ratate, adică astea: "porumbeii îşi iau zborul de pe pervaz/văd cum sunt înghiţiţi de soare" - prea cotidian limbajul, chiar dacă, chiar dacă este voit, pentru a crea efect, pentru a folosi ca măsură pentru celelalte metafore (mai clar spus - prozaismul folosit întocmai ca un instrument liric). Cred că dacă sunt ridicate calitativ, nu cu mult, cu puţin, textul, cel puţin în viziunea mea, ar deveni foarte, foarte bun :).

Oricum, şi aşa, este unul dintre cele mai reuşite poezii citite de mine luna asta. Şi aici, mă refer la toate sursele citibile :)

Pentru cele spuse în primul comentariu, cât mai ales pentru forţa tropilor şi pentru trăire, las totuşi peniţă.

adrian,

adrian, multumesc pentru revenire cu penita. la imaginea cu nevoile si rugaciuni. nu este neaparat o egalitate si nici o bravura din partea mea in scris. este o stare normala a vietii pe care asa o vad eu. nu e nici revolta, e doar starea lucrurilor.
multumesc de citire si recitire, putini sunt cei care se ''apleaca'' asa ca tine asupra poeziilor din acest mediu.
o zi buna