Când mi-ești aproape, nu se-nclină gândul.
Adulmecă vecia și-nflorirea.
Te am pahar de mir și moștenirea
De trudnic pas, în noi desferecându-l.

Prăsindu-și idoli, surghiunesc iubirea
Cei ce-au uitat să își veheze rândul
La poarta lumii ce-a deschis-o blândul
Și bunul Domn, desăvârșind zidirea.

Nu-mi voi uita frântura mea de viață
În colivia morții, ca să-mi dea
Cătușa spaimei cu-al său chip de gheață,

Pe tronul vrajbei pururi nu voi sta.
Căci îmi așterni cărarea de verdeață,
Popasul meu, milostivirea Ta.

3 ianuarie 2005