este impudic să vorbeşti despre tristeţe când eşti fericit ţi-am spus e ca şi cum ai mutila un copil nenăscut sau ai schimba soarta ciobanului mioritic.
în ziua în care nu se mai întâmplă nimic ţi-e dor de Dumnezeu de o posibilă flamă un combustibil ceva care să-ţi înarmeze pasul o voce care să te asigure că poţi fi vesel fără niciun motiv fericit şi absent să ciopleşti iarăşi inimi în lemnul cireşului din grădină apoi să urci vara într-un vârf de băţ şi s-o plimbi înainte şi-napoi prin livada cu meri.
să te comporţi de parcă nu ai muri niciodată să te piteşti la umbra unei păsări aripile să-ţi crească până la cer aşa cum se întâmpla în copilărie când păşeai într-o biserică goală şi duhurile intrau în sufletul tău cuprins de pioşenie.
să-ţi urce iarăşi sângele în inimă ca un samurai iar între braţele tale goale timpul să se umple cu peşti să golească oceanul Lagos şi să grăbească încălzirea globală iar visele tale să se joace din nou cuminţi precum copiii în burta mamei.