luminile orașului nu sînt hublourile
unui naufragiu străzile
nu sînt coastele unui schelet
crengile negre ale copacilor nu sînt mîinile
unei femei vîntul nu e o șoaptă ciudată
sau vreun oftat de poet
camera mică în care te ghemuiești
nu e pîntecul nopții nici frigul
nu e sărutul madonei ropotul ploii
pe tabla șubredă a mansardei
nu e dansul unor îngeri de catran
trupul sinuos al iederei nu e
promisiunea unei ispite tic-tac-ul ceasului
nu e inimă de nălucă profilul încercănat al lunii
nu e un fruct otrăvit mirosul de acru
nu e suflare de monstru așternutul
nu e un giulgiu iar tu
nu ești mort
doar poate ușor
adormit