Ție de ce îți este cel mai dor?

Mi-e dor de un prieten, atât,
de un suflet care să îmi țină cerului
de urât,
atunci când se întâmplă să mai picure
câte-o stea
în găletușa de la cișmea

De lungi călătorii cu privirea
spre norii de altădată,
mâncându-și poamele albastre
furate din sân,
la hotar de copilărie neîntrebată,
pe căpițe de fân

Dor de o bucurie,
mai ceva decât străvezie,
cu vinișoare de lumină încâlcindu-se,
întotdeauna pe față,
deseori pe furiș,
în cel mai dulce păienjeniș

De ghicitul în visuri și de ținutul
de șase,
când linia inimii e întretăiată
de hotărâri curajoase,
când rămâi cu speranța înnodată
de infinit,
acolo unde, în fiecare zi,
își mai serbează dispariția
câte un copil
fericit