Dedal -
copilărie
Pe balansoar, întregul parc
de bunicuțe, zâmbitoare,
privește-adesea, când încarc
în scaun copilașu’-n care
mă recunosc, de strigă: Mark!
și prinde-n brațe mingi de soare,
râzând pe balansoar, în parc,
la bunicuțe zâmbitoare.
Când el începe să coboare,
eu urc, în timp, ca pe un arc.
Fetițe-n jur surâd, remarc:
au părul alb (eu doar…mai rar…). E
pe balansoar întregul parc…
Poezie:
Comentarii
yester -
...am recitit și am recitit textul tău, Daniel. și pentru că nu judec în termeni de nou-vechi ci pur și simplu de îmi place sau nu, de calitate în formă fixă sau vers alb, liber, te umilesc din nou îngălbenindu-te. cu drag pentru alegerea rimelor și imaginea frumoasă.
Dedal -
asa e, formele conteaza puțin - îi admir pe cei care pot trece spre esențe, neagasați și neinhibați de "muzichia" versului clasic, mulțumesc, Paul, scuze pentru întârzierea răspunsului