nicodem -
...
îmi bate în gând
din gândul oceanului
o vâslă
uitată de bărci în valul memoriei
ca o vigie înconjurată de ziduri
din care pleacă un scâncet
tăceri îl întâmpină pe căi rectilinii seara
când martore au rămas doar dimineţile
pierdute prin porturi
nimeni nu-i aude nedumerirea
alambicată în piept ca o mută strigare
şi-apoi
în semn de resemnare
umblă cu ploaia de mână spre sarea oceanului
din care ieşise
să întrebe oamenii
când s-a născut alienarea
Poezie:
Comentarii
mi-o placut "diminetile / pierdute prin porturi". si atit
Dihania -
ce gogonat suna "voalul memoriei", "cai rectilinii", "alienarea" din final. si mai ai si cite o rima ici-colo, care nu e un pacat in sine, dar cum apare aici nu suna ok
alienarea
nicodem -
voalul memoriei s-ar fi vrut valul memoriei. cateodata memoria isi trimite aluviunile ei in valuri.
e ok ca nu ti-a placut, mie imi place si pace. rimele nu sunt induse ci intamplatoare. si atat.