ştii
ai strigat tu după mine

nu suntem decât nişte ploi
tragem după noi lumina
o rumegăm
aşteptând ca spaţiul dintre noi
să primească un nume

nu ne-am găsit niciodată
ne rostogolim printre oameni
le răvăşim iubirile
pomenindu-i în împărăţia noastră rece

îi vom face pe toţi sclavi
din singurătăţile lor ne vom face
haine pentru iarnă
şi ei
ne vor implora milă

pe trupul asfinţitului
ne vom aşterne cearşaf alb de nori

mâinile noaste vor căuta calde
şi împreunate
noaptea