Am să întorc cuvintele
pe fețele lor nevăzute,
am să le ung sub sprâncene
cu ruj mov,
pentru ca ochii lor
să-ți sară în ochii tăi
ca așchiile lemnului verde
și să te pătrundă
până-n adâncul măruntaielor
cu tăieri de cuțit.

Apoi am să mușc din carne
ca o pasăre de pradă,
pregătită să-ți înfrâng
disperarea
și să te alung
îndrăgostit de cuvinte
adunate într-o poezie
a candorii,
cu care te vei hrăni
de aici înainte,
ca într-o rugăciune
de binecuvântare
rostită cu sfială
la fiecare masă,
în gând.