Mă uitam atentă la toţi salcâmii
pe care-i puteam privi dintr-o singură îmbrăţişare.....
Îşi aşezau tăcuţi şi smeriţi frunzele
pe ramuri firave dar în putere.
Erau posedaţi de o linişte solemnă şi mormântală...
Trăiau printre noi şi totuşi fără de noi...şi puteau!!
Erau doar soporifici şi înalţi,
Detaşaţi de tot ceeace însemna unealta stranie a vieţii:
Individul mercantil si ascuţit de atâta existenţă.....