Numele lui stă scris
cu litere mari
pe podiumul de catifea roşie.

Cele mai pricepute
croitorese
cârpesc
colţurile destrămate,
ca nişte franjuri.

Fetele vor fugi
grupuri-grupuri
din internat
îmbujorate,
să audă,
când se va rosti
sentinţa,
să-i vadă
ceasul de buzunar
strălucind,
când va fi dăruit
celui mai bun prieten.

Vai, inimile lor
vor bate
odată cu tobele
care vor da startul,
iar trenurile
vor şuiera a moarte,
poeziile lui
se vor vântura
prin mulțime,
murdare de praf.

Fată, sper să nu-i citească ăştia
din poemele alea lungi,
fără rimă,
mai bine ar face execuţia
mai lungă!

N-ar fi mişto?