Domnul Poet privește în ochii tăi și visează
Soluția. Marea problemă e în mâinile tale, în felul în care tai pâinea
și așezi șervețelele înaintea Sa. Dar el nu va mânca și nu va bea
pentru că el este masa și fericirea ta este
să nu te saturi niciodată
și totuși, frumos este să te apleci asupra iubitului
și să-l îmbii cu miel și sosul de mentă să ți se prelingă până la cot
și frumos este să încui ușa când ți se apleacă asupra genunchiului;
dar nu-i păcat să tragi după tine toate ușile și ferestrele,
să faci dragoste înainte de masă?
Să ridici o casă și-n ea să locuiască perversitatea?
O, da, să ne înmulțim câtă frunză și iarbă amanții?!
Domnul Poet ține în mâna Sa spicul cel alb, iată-l! Nesfârșit îl
mângâie ca pe-un mire bătrân, adormit în grădină.
Soluția, domnilor, nu-i așa?, e abstinența totală.
Comentarii aleatorii