nu tu ești alesul
i-am spus răstit ca unul din foștii soldați
fără un braț

apoi din ură i-au crescut coarne
umilindu-mă
ca și cum din greșelile mele făcea umbră pământului

în una din zile când n-am mai putut cere dreptatea
m-a găsit vinovat de aceeași moarte cu el
învinețindu-mi cerul în ochi

pe atunci nimeni nu m-a ajutat

și lumea arăta ca o coroană rostogolită
de fost împărat îngenuncheat
în liniștea celor două pietre