A răsărit luna... Ea cunoaște povestea fiecărui lucru care s-a pierdut pentru totdeauna... Prin fața ei trec, spre palate cu vârfurile în nori, caleștile de aur și de argint ale primilor, dar și ale celor din urmă povestitori...

La început de noapte, luna-și traversează grădina ca să guste din cuvintele coapte, în a căror sevă îi stau frumusețea și puterea multă, apoi se așează pe cer și ascultă... Cum se apropie caleștile, cum suduie vizitii, cum se dau jos întâi domnișoarele și pe urmă copiii. Iar, la sfârșit, cei ce se înclină și istorisesc peripețiile unui așa drum - aproape nepământesc.

Un avion sau o navetă spațială, trebuie să recunoaștem, ar strica atmosfera aceasta un picuț ireală, cu care, pe cei ce vor să se încredințeze că nu e doar vrajă, povestitorul îi prinde în propria-i mreajă.

Știați că, până la al nu știu câtelea răsărit de soare, orice poveste împărtășită poate să devină nemuritoare?