doamnei îi plac covrigii
își cumpără în fiecare dimineață
ne dă și nouă
stăm liniștiți apoi
parchetul scârțâie sub pașii ei
iar cartea se deschide
dănuț își șterge nasul
și agripina urcă urcă
cu păunaș cu tot
și timpul își dilată inelele verzi
o omidă cu șapcă pe banca mea
nu se mai termină
nu se mai termină
și agripina urcă
eu mă întreb cum o putea doamna
să poarte tocuri atât de-nalte
apoi pun pariu
cu celălalt din mine
că agripina aia n-avea ea tocuri așa
și soarele se lovește de banca mea
o minge de ping-pong
sărită din povestea
care urcă urcă
de-ți vine să pui mâna streașină la ochi
până privirea cade cald
pe ciorapii albi purtați de lulu
și agripina urcă
și lulu se ridică
ea citește parcă mai cu intonație
în timp ce ochii mei se agață de ciorapii ei
de fusta în pliuri
și agripina urcă
și lulu se apleacă
puțin
mii de draci!
lulu se apleacă
și aerul din clasă se întinde
ca un elastic invizibil
și agripina urcă
mii de draci!