acasă lucrurile mărunte cresc peste noapte mi-o imaginez pe bunica
dându-mi niște legături de ștevie
acasă la ea ștevia crește până sus la balcon și umbra ei îmi întunecă
obrajii atunci iau foarfeca și încep să o tai
acasă la bunica am din nou șase ani nu mai sunt doar o jumătate
mă nasc întreagă îmi aranjez cu grijă rochița pantofii și părul mi-l ascund sub o eșarfă
fiindcă așa spune bunica părul unei fete nu trebuie văzut decât de cel pe care-l iubești
acum câteva zile bunica a slăbit și i s-a adus un cal negru
de atunci ea mângâie calul negru și mă privește fix în ochi
astfel m-a învățat să vorbesc rar mai mult să înțeleg
îi promit că îi aduc ștevie
ea înclină din cap și arată spre fereastră
ah iar a crescut ștevia merg în grădină să o tai
o armată de melci s-a strâns în vechiul loc și-i calc din greșeală
atunci se aude ca un scârțâit de coșciug îmi vine să sufăr
să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng
și nu toți plâng ca mine
îi adun laolaltă apoi fac din ei un melc uriaș
doamne dar acest anotimp nu o să se sfârșească
și nici noi nu ne vom aminti ce a fost ieri
un ecou de clopot
mâinile noastre întinse perfect pe masa din sufragerie
vaza spartă cu flori ofilite
repet în gând nu cumva să uit