nimic din tine în fotografie

mă agăț de numele tău
cântat odată în psalm dalila
ca de o geamandură într-un ocean de culori
din tot chipul
o singură umbră neschimbată

e sfârșitul drumului mătăsii
pe unde caravane de gând neîmpăcat
cu distrugerea samarkandului
visau la giuvaieruri din o mie și una de nopți

ecce errare mi-am zis
ginghis han pândea
din albumul cu fotografii aidoma unui puratoriu virtual
în care a ajuns descendenta primei imortalizări
( era frumoasă jur
cu chenar oval sepia ochi umbroși de ciută
aerul de fecioară era concentrat în zona gâtului
lung alb ca un lapte proaspăt muls )

acum nu găsesc nimic din tine
chipul din spațiul cu o mie și una de prietenii
nu-mi lasă nici măcar o dâră
spre poveste
îmi taie brusc
toate lianele amintirii
ca și cum mi-ar arunca în stradă
tot avutul

sufletul tău de piele roșie din podișul moldovei
a fost furat de un magician alb
care avea ochi de diafragmă
fără milă de sufletul meu
crescut din dospirea însuflețirii tale
taumaturgul
a presărat prafuri miraculoase
spre developarea unei amprente

tu ești
doamne chiar tu

în fotografie ne întoarcem cu toții