Ești așa ca lumea care răcește sângele în noi

imaginea utilizatorului celestin

Acest text se află în Șantierul Literar Hermeneia.com

căutarea a devenit un anotimp lung
cât pentru o mie de oameni care și-au făcut griji
prea târziu

din ce în ce mai reci
nu ne mai amintim fuga fără nicio grijă prin direcții opuse
doar un pic ne întoarcem capetele
de o parte și de alta a lumii
fără să știm în ce ordine ne-am pierdut timpul vorbind

apoi pe rând vom trage întunericul peste ochi
din același loc unde n-am putut iubi amândoi
aceeași viață

Comentarii

- ambiguitate vs incoerenţă -

"nu ne mai amintim fuga fără nicio grijă prin direcții opuse"

Cred că o mare problemă a textelor tale este confuzia pe care o faci între ambiguitatea pozitivă şi sinuozitatea versurilor, sinuozitate care nu de puţine ori devine incoerenţă prin definiţie. Dacă mai punem şi supralicitarea retorică pe care o practici regulat...
Nu cred că dificultatea sau imposibilitatea de-a te face înţeles este vreo marcă a poeziei, ba din contră, claritatea penetrantă ar putea fi. Dacă e dublată şi de factorul liric sui generis, cu atât mai bine.