lucian -
...
Pe poarta dinspre miază noapte ai intrat sublim.
În zbor, ca o pană în cădere sau ca o toamnă.
Un avion de hârtie plutind insonor păreai
În univers, aleasă doamnă!
Parcă ai fi intrat cu ființa ta în seară
Pe când cerul era cicatrizat de comete.
Atunci îți ofeream brațul meu de conte.
Ca un parfum de cafea matinal,
Deschideai o fereastră într-o turlă
de biserică construită pe umerii bătrânilor.
Poezie:
Comentarii
Oriana -
Frumoasa imaginea cerului cicatrizat de comete. Nu vad de ce universul ti-e nedefinit avand in vedere cate elemente lumesti concura la trasarea autoportretului. "Brat de conte/ ca un buchet de flori" ma face sa zambesc gandind la filme de genul "The last American virgin", "The last samurai" de unde "The last Romanian count"?... Un poet bun evita cat se poate expresii ce contin "ca" pentru a sugera analogie, similitudine etc In acest poem fiecare strofa contine o astfel de exprimare "ca o toamna" de ce nu "ca toamna"?, "ca o pana in cadere", de ce nu "ca o pana in ascensiune"? De la "avion de hartie" pana la "parfum MATINAL de cafea" e o cale lunga. Interesanta imagine "praful raurilor"... S-auzim de bine. LS
lucian -
multumesc de trecere, Oriana. apreciez comentartiul tau. știam că sunt multe care nu merg în acest poem, dar singur nu le intuiam. te mai aștept.
lucian -
În poarta dinspre miază noapte a intrat sublim Un avion de hârtie insonor ușor scrijelind Irisul meu de granit rază întinsă, Toamnă, pană, nedefinit. Tu păreai a intra în viața mea în aceea seară În care cerul era cicatrizat de comete. Ți-am oferit ultimul zmeu. Cu el înălțam visul meu. Acel avion de hârtie tăia vastă fereastră în tine. Ridica turlă de piatră peste umerii prăfuiți. Astfel albastru de munți și roșu de fier Ai acceptat să porți. iată ce a ieșit după ce am ascultat, pe cât posibil, sfaturile tale, Oriana.
Aranca -
e mai tentant textul din comentariu cu condiția sa eviți rimele involuntare "Ți-am oferit ultimul zmeu./Cu el înălțam visul meu." ; "insonor și subit/În universul meu nedefinit." sau chestii ca "vastă fereastră"... de subliniat in ambele texte că: MIAZĂNOÁPTE f. (în opoziție cu miazăzi) (vezi DEX) se scrie legat (eventual de gramatică...)
lucian -
da Aranaca, ai dreptate. iti multumesc pentru ca nu ma uiti si ca nu iei in seama mofturile mele. cu ajutorul tau si al Orianei, ajung sa incropesc un poem, in cele din urma. voi mai reveni asupra textului.
lucian -
te rog sa ma ierti, Aranca, iara! am scris gresit numele tau. din graba.
anna -
lucian, simt un fior nou, mai patrunzator decat al "ferestrei deschisa in carne", un simt ca dincolo de fiecare cuvant, se gaseste un univers nemarturisit ce-si astepta de mult gandul care sa-l creeze ... imi place cum ai figurat aceasta stare, bratul nobil care o conduce, traseul unui avion sau al unei comete pe pielea infiorata a unui sentiment, dar mai ales aterizarea cu precizie in turnul de piatra de pe umerii tai... locul de intalnire a gandului tau cu lumea.
lucian -
mulțumesc mult pentru încurajări și aprecieri, anna. vin cu o nouă variantă a acestui poem muncit, însă simt că nu este un poem puternic. îi lipsește ceva, dar nu intuiesc ce. mă rog... Madlenă 1 În poarta dinspre miazănoapte a intrat sublim Un avion de hârtie insonor ușor scrijelind Irisul meu de granit. Rază întinsă. Toamnă. Pană. Nedefinit. Tu păreai a intra în viața mea în aceea seară În care cerul era cicatrizat de comete. Ți-am oferit ultimul drum. Care trecea prin apogeu. Acel avion de hârtie tăia vastă fereastră în tine. Rotunjea turn de piatră peste umeri. Albastru de munți și roșu de fier Atunci ai acceptat să porți.