lumea nu ne înțelege
în acest paradis left over
iubito noi doi avem ceva în comun
pe lîngă garsonieră și frigul de sub plapumă
cînd te sărut îmi amintesc de o bombă
pe care uit mereu să o dezamorsez
îmi ticăie în creier și îmi zic
e doar o muzică new age
dar nu aripi de îngeri bat
nu explodează nimic
mîini strîng cearșaful de cînepă
și tot nimic
lumea iubito are o problemă majoră
nu ne înțelege
uneori cînd dormi mă gîndesc la tine
cum ai putut să te naști
fără să fiu eu acolo undeva
fără să te simt cum spargi probleme de matematică
în gînd mă întreb lăsîndu-ți laba piciorului
să mă atingă în somn iubito
lumea nu ne înțelege
în această fantă prin care ne strecurăm
existența se spune că e perfect
dacă vom îmbătrîni iubindu-ne
dar oare cine se pricepe la asta
își dau toți cu părerea
ca și cum ai vinde arme la mîna a doua
într-o mănăstire din moldova
lumea nu ne înțelege
vom dormi o mie de ani între aceste imense
perne ardelenești
și nu se va schimba nimic
te voi săruta la fel de imperfect
ne vom sfîșia pentru aceleași orgolii
vom vrea să fi facut copii
mai mulți copii
pentru că să se poată înmulți lumea asta
care oricum nu ne înțelege
Comentarii
bobadil -
Partea asta este super: "vom dormi o mie de ani între aceste imense perne ardelenesti si nu se va schimba nimic" La mijloc nu imi place deloc: "fără să te simt cum spargi probleme de matematică în gînd mă întreb lăsîndu-ti laba piciorului să mă atingă în somn iubito" - cum adica "spargi probleme de matematica" si apoi chestia cu "laba piciorului" este un detaliu ciudat, de ce nu simplu "lasandu-ti piciorul sa ma atinga in somn"... parca suna mai poetic, nu crezi? De fapt este o tendinta la tine sa supra-specifici la nivel de detaliu aproape anatomic, eu inteleg unde bati, insa uneori suna ca nuca-n perete. In ansamblu, imi pare un poem mai vechi, refurbisat. Nu reusesc sa regasesc in el prea multe elemente ale liricii hai sa o numesc "moderne" marca Virgil Titarenco... insa s-ar putea desigur sa ma insel. As comasa "uneori cînd dormi mă gîndesc la tine cum ai putut să te nasti" ... in "uneori cand dormi ma gandesc cum ai putut sa te nasti"... pentru ca versul independent "uneori cand dormi ma gandesc la tine" suna a manea. In rest, mai vedem, mai citim. Oricum, un poem placut, cel putin te pune pe ganduri si asta e de bine. Andu
Virgil -
nu refurbisez. de multă vreme nu mai refurbisez. de fapt nici nu am facut-o vreodată. ce mai făceam era că mă uitam la textele din adolescență și le mai revizuiam. dar nu acum. ce este un "detaliu ciudat" bobadil dacă nu un lucru care devine poetic între un bărbat și o femeie. cred că cel mai tîmpit lucru este să te apropii cu un framework deja definit. stinge tot farmecul. iar eu am făcut greșeala asta de multe ori. pînă am înțeles. sau mi s-a dat peste mînă. am mai spus, nu vreau să am o marcă. am scos un volum și m-a tîmpit presiunea. presiunea că trebuie să întîmpin un anumit standard, anumite așteptări. poezia este ca dragostea, cu cît ai mai multe certitudini cu atît nu mai ai nimic.
bobadil -
Virgile, din prima parte a raspunsului tau n-am inteles mare lucru pentruca te exprimi cam confuz, niciodata inseamna niciodata dar tu zici ca nu ar fi chiar asa de niciodata :-) Oricum, asta nu are mare importanta, eu cred ca a reveni pe texte mai vechi este ok, nu vad nicio problema aici, iar un lucru, daca este refurbisat bine poate fi vandut bine de nou si la un pret acceptabil. Revenind, eu cred ca poezia este doar una dintre manifestarile Spiritului nostru iar acestea sunt multe, incluzand mai ales tacerea. Rau este daca imbatranim crezand ca stim ceva punct si virgula, pentruca nu stim de fapt nimic. Putem invata ca un melc iar melcul va ajunge. In rest, imi plac argumentarile tale, ma destind teribil, zau Andu