Halucinante zboruri
îmi mătură ochii
osteniți de colbul vremii.
Bătăi de aripi
usucă lacrima secundei
mai trecătoare decât norii.
Grăit-a îngerul:
Ascunde-te în aripă!
și m-am ascuns,
m-am prefăcut în vis
de culori revărsate
peste noaptea neagră,
peste albe puncte
împrăștiate pe pământ.
Am fost și am să fiu!
strig eu trezind din somn
trupul cel ostenit.