Costel, iti marturisesc cat se poate de sincer ca eu, bobadil, n-am inteles incotro se indreapta acest poem. S-ar putea ca oamenii obisnuiti (nu ca eu as fi neobisnuit, ma refer la cei care s-ar duce sa cumpere o carte si aceea ar fi de poezie si ar fi chiar a ta incluzand acest poem) sa inteleaga mai mult decat mine, insa nu cred ca acest lucru are o probabilitate care ar merita luata in atentie. Tot acest dialog cu Dumnezeu asezat peste un concert pentru flaut, harpa si orchestra nu este inspirat deloc. Unul rautacios (nu-s eu acela decat pe jumatate) ar zice ca ar trebui bagat Costi Ionita aici la backing vocals si poate ar iesi macar un hit. Eu zic ca poemul trebuie re-gandit si deci re-scris, asa cum e acum sunt doar cuvinte aruncate. Si iti zic asta pentru ca ma gandesc la ce scrii... altfel as fi tacut ca nu ma plictisesc traind. Andu