foto: p.b.

absența și sfârșitul primăverii, pentru mine doar oceanul,

gândurile se desfac lungi și se înalță ca steagurile la cer,
apoi mă ocolesc și se rotesc până devin estuar pentru zile,

dacă mâine trăiesc, am să înot puțin,
voi fi doar eu și apa,

ea mă va urmări duios, își va spune: ce vietate rebelă,

simplu și perfect, aerul de lângă alge mă va anunța liniștit
că sunt tot în perimetrul ambarcațiunilor plouate,
tot legământ cu cel care strănută breaz lângă un catarg,

tușesc, mi-e rău, știu însă că mereu aparțin mersului.