Sfinte Petre, mă-nțelegi, nu?Îs bătrân ca și mata!
se sfătuia Cleopa în icoană cu prietenul său, apostolul,
după luptele cu turcii și tatarii cei nevăzuți.

Cu obrajii mai plânși ca niciodată murmura
-Ioanichie, în urma trecerii mele voiesc să rămână doar o cruce.
Nesemnată.În vârf de munte, așezată ca un călugăr
aplecat la metanie.

să spui tuturor
ea mi-a fost scară din raiul bunilor părinți,
potir din care am băut mângâiere în viață,
Lemnu-i să fie din pădurile Libanului,
de cedru,
Să aud mereu clopotele bătând a vecernie și
Să-mi aduci o cană cu magnolii la mormânt.

o vor biciui ploile
o vor scutura ninsorile și
o vor usca arșițele devenind
încet încet
simplă cărare spre liturghie.

Sfântul Petru și batrânul suie încet pe cărăruia crucii
străjerii din cer aprind cu sfială candele
luminându-le drumul către Hristos.

* lui Toader Arăpașu (7 februarie 1915, com. Tocileni, județul Botoșani; 30 iulie 2007, București)

Dumnezeu să il odihnească în pace!