rîdeam galben
prietenii spuneau că mă asortez cu diploma de licență
era ultima noapte în care ne jucam de-a bărbații
încercam să ne ghicim viitorul în gresia unei toalete apoi
votcă party țigări fără filtru ne împleticeam
prin copou ne udam părul cu borsec și-l imitam pe eminescu
ne tatuam cuvinte mărețe pe frunte și ne făceam frați
de cruce sau niște necunoscuți care-și întindeau trupul
peste freamătul lumii

de-acum pot să fac ce vreau mi-am zis aveam și acte în
regulă să demonstrez lucrul ăsta

mult timp n-a trecut și m-am angajat lumea vorbea
în șoaptă de șef nimeni nu-l văzuse vreodată mai toți
aveau trupurile date pe speaker să audă instrucțiunile
de serviciu dacă cerul era purpuriu însemna că șeful
se afla în birou dacă dimineața n-avea nici o formă
atunci șeful era plecat în inspecție

prima greșeală am făcut-o cînd am scris numele șefului
fără majuscule s-a iscat un tărăboi nemaivăzut
nu se poate spuneau acum vom suferi toți ca să-l
îmblînzească m-au pus numai în schimbul
de noapte

la început era bine era liniște prea multe n-aveam
de făcut stăteam cu pămîntul în palme de parcă ar fi fost tîmplele mele vorbeam cu pinatel și lombroso analizam
trăiri ipotetice repetam consolarea
cu prieteni imaginari

apoi nopțile au devenit mai ciudate ascultam muzică
proastă fumam pe rupte alcătuiam
profilul psihologic al fiecărei ferestre căutam zile
credibile care să-mi spună că nu numai pulsul e
proba trăirilor mele

în timp liber mai regretam că nu am emis vreo teorie
celebră sau că nu am spus ceva cu adevărat memorabil
n-aveam nimic de pierdut
viața e un fel de regres în care maturizarea se face cu timpanele sparte

pentru mine
cele mai importante lucruri se-ntîmplă doar
noaptea atunci toți oamenii îmi sînt permiși mă uit
la ei cum visează cum trec dacă unul mă privește
în ochi îi mîngîi orbitele în semn de respect dacă mă
întreabă ceva îi răspund că singurul meu defect profesional
e respirația