Ieri mi-a bătut în geam
Omul de Zăpadă.

“Vin să-ţi colind”
mi-a zis
“cu iarna ceruindu-ţi sufletul.”

“În sufletul meu e încă primăvară”
i-am spus
“şi ghioceii nu şi-au terminat
liturghia.”

L-am invitat în casă
la un ceai amical de herba menthae,
deşi în casă la mine e un cerc sigilat,
un macadam de absenţe.
Încet
prietenul meu de zăpadă
s-a topit la căldura plăpândă a două
poveşti.