suntem obligați să avem măcar
a doua parte a visului
locul în care
există intenții și
posibilități ca acesta să fie
bogat în pretexte
altfel luăm dimineața
și o declarăm nulă

au fost încurcate,
în minte visele
le împărțim doar la doi
florile de gheață,
le împărțim doar la doi
și apoi le dăm
iernii să le poarte la guler.

cablurile de oțel
care îngheță stropii de apă
vor birui doar amintirile
crucile albe
se vor stinge în noaptea
acestei tembele insomnii
adunate sub gluga dimineții

alături,
adâcul gol de obsidian
prins în uriase coloane de gheață
unde ne-așteaptă
singura femeie cu tâmplele cărunte
ce fugea râzând înainte
drumul să ni-l arate.

în viața mea există
buchete întregi de adevăruri
izvorâte din durere și hrănite.

halucinate, zorile se ascund
pe după nori, ca pe după niște
albe cearșafuri
într-o lume a dimineților declarate.