[examen al vieţii]

examen al vieţii la care omul vag vrea să copieze:
pe cortina pleoapelor şi-a scris, mărunt, mărunt, totul;
nu are decât să tragă de pleoape, să facă-n aşa fel încât lumina
să cadă pe text şi gata!, examenul e ca şi trecut.

dar vremea nu ţine cu el: ziua examenului e mohorâtă,
schopenhauriană, o păcură densă acoperă orice fir de lumină;
omul vag se chinuie, trage de pleoape, aprinde o brichetă chiar,
dar degeaba – lumina e slabă, mult prea slabă…

aşa că dă foaia goală… cu mâinile în buzunare,
omul vag iese din examen fluierând. Îi pare rău, desigur,
dar nu pentru că n-a luat examenul –
îi pare rău de migala cu fiţuica, de cele cîteva zile

pe care le-a pierdut cu scrisul pe pleoape,
zile în care n-a închis un ochi

pentru ca textul să nu se şteargă!