după ce toată lumea adoarme
şi doar un lătrat de câine hoinar
mai zgârie
sub fereastra închisă
îmi iau moartea în braţe
şi-o mângâi
şi-i vorbesc ca unui copil care niciodată
n-a citit o poveste

ne e bine

aşa lipite una de alta
de parcă am fi
un bănuţ de aramă
cu două feţe
identice