stau și mă întreb cum de nu își dă autorul seama de ridicolul confuziei între jocul de cuvinte și poezie. Pentru că dacă dublul sens al cuvîntului gol/goală poate genera anecdote sau jocuri de cuvinte, cu siguranță însă că e aproape imposibil să asimilezi asta cu poezia. pur și simplu nu merge.
iar finalul „aş fi putut muri
dar tu erai goală
pe piedestalul ochiului meu de sticlă
(şi oricum aş fi murit cu ochii deschişi)”

e de-a dreptul hilar prin „tîlcul adînc din puțul gîndirii” cu care ne „lămurește” despre ce este vorba.

dar poate s-a vrut parodie și nu m-am prins eu.