mă mângâiai cu ultima restanță
din mângâierea tăinuită-n noi.
timpul, grăbit, plecase în vacanță
doar eu și tu stăteam pe-o blană goi.

gemeau în pacea nopții nefertite
cu sânii albi ca spuma de pe val.
nășteau blajin corali și stalactite
pe spasmul tresăririi din graal.

eu îți spuneam povestea incubării
a focului închis într-un amnar
și cum striga în gheara înnoptării
dorința mea de-a te pătrunde iar.

tu ascultai oceanul cum sporea
în ochii noștri plini de ape calme.
îti amintești? iubirea gângurea
și ne-nfloreau solstițiile-n palme.