fiecare din noi caută să simtă în celălalt căldura de dinainte de naștere
în brațele tale m-am simțit ca în uterul mamei,
nu existau monștri, nici propriile oglinzi, prea verticale
te-aș întreba ce preferi, un iad sau un rai
să știu din timp încotro o să arunc solzilor cenușa și pieile de țap
Mi-e teamă
să nu privesc o viață spre tine ca-nspre un pământ al făgăduinței
iar tâmplele mele să nu aibă tablele legilor sparte

iubim
atunci când vrem să împărțim iadul sau raiul cu celălalt
fără să fim legați de mână și învelișul cald
nemincinos
din pântecul mamei

ai privit vreodată un leu trecând prin cercul de foc de la circ?
vreau să te mușc de umăr asemeni
până când o să deschid o fereastră
un vitraliu prin care eu, leul, trec prin inima ta ca o pasăre arsă

am curajul să-ți spun