Ninge de zile bune
coada farmaciei crește cu câteva ore
chipuri reci precum fulgii nesărutați
au ochi la marginea gândului
și respiră lumina născută pe stradă
cu grade de zăpadă pe umeri
dar niciun câine
să încălzească lipsa unui prieten

tace nuditatea zăpezii
nemurdărită de urme

de-a lungul privirii
frica neînceputului
ca o lupoaică rănită
cu țepușa foamei înfiptă în pântec
mă face mai mic.