septembrie turbat apune între frunze

imaginea utilizatorului mignona
...

nopţi muşcate de insomnii
sângerează fierea din care sorb împăcată
cu unghiile sfredelesc încercări

nu găsesc crengi
pentru câte vene şi-ar agăţa tânguirea
dar ştiu
nu-i loc pentru iubire pe un ram
căderea e singurul zbor
fără rădăcini în picioare

pe muchia altei dimineţi îmi fac loc să trec
iau muntele de piept şi-l dau deoparte
arunc pe umeri poteci ruginite
un dor crud cuprinde inima
mugurii întind mâinile spre cer
şi zugrăvesc surâsul

la porţi înverzite ascult
cum se destramă firul pânzelor albe
la capătul căruia mă regăsesc

Comentarii

Mult prea multe locuri comune

Mult prea multe locuri comune în textul tău; formulări impersonale şi destul de multă poetizare.

"cu unghiile ascuţite sfredelesc noi încercări" - "ascuţite" e balast.

"crengi de copac" - pleonasm.

"(z)bucium de doruri/verde crud/potecile cărunte/porţile ruginite - stereotipii

Ultima unitate, dacă ar fi puţin reformulată, ar putea fi de reţinut.

ai perfectă dreptate, Adrian

ai perfectă dreptate, Adrian şi eu nicio scuză.
am făcut câteva modificări, nu ştiu cât salvează textul...voi reveni asupra lui când voi fi mai inspirată.
mulţumesc mult pentru atenţie.

îmi cer scuze,

îmi cer scuze, abia acum am observat că a rămas pe alocuri necorectat.
l-am revizuit fără a-i aduce mari îmbunătăţiri.
mulţumesc pentru toleranţă.