Ploaia
înnegrită de fum
izbeşte marginea lumii
suflete vechi
aliniate
discută cu îngerii
re-facerea vieţii

vor o planetă mică
fără maimuţe
doar porumbei albi

uitată într-un colţ
Lumina
îşi suflecă mânecile
face un semn

timid Mozart cântă
lutul prinde formă
aripi albastre tremură