tot ce ştim e că au plecat.
s-au pierdut în larg aşa cum se topeşte
ultima mentosană pe limbă.
gustul e pe ducă şi mi-e ciudă că mai vreau.

o,
velele lor mari despicând văzduhul
în baletul de dimineaţă al cormoranilor,
unde vă e avântul ?
acum vă pictez din amintire.

cine a trecut de strâmtori
în sudul cel mai de sud,
cine a dat de urma caşalotului,
nu s-a mai întors.

o să revină cineva
din terra incognito
să strige:
bă, nu există terra incognito !

nici selena incognito !

în general nu există nimic
decât o bere la doză
un meci de fotbal
şi o partidă de sex nebun
ca o socializare cu vecinii
până a doua zi dimineaţa
când
nu eu nu niciodată
nu am uitat lumina aprinsă
pe casa scării

a
scuze
mai sunt poeţii
care au raiul lor aparte
cu versuri în rime îngereşti
sau cu eternităţi albe ca un nor
pentru care n-a fost suficient abur
în conductele de etanol pur condensat
care duc
naiba ştie unde

o
velele lor mari
gabia de pe care am privit de atâtea ori
până departe
până se scufunda soarele în paharul cu vin

şi mi s-a strepezit inima
apoi nu am mai aşteptat