înainte de a se naște creștin
românul s-a născut poet
e o chestiune irefutabilă cum ar zice
un amic de al meu sensibil foarte în fața silabelor versatile
la descălecarea neamului
s-a călcat în metaforă s-a tras cu arcul în iambi
când plecau la luptă
dacii scriau două-trei poezii
apoi făceau gargară cu apă din danubius

ovdius publius nasso
a recunoscut acum 2000 de ani
că abia la contactul cu aerul tomisului
a realizat că tăia frunze câinilor antici

românul vede poezie peste tot
în zațul ceștii de cafea își înmoaie degetele
apoi scrie

peste univers seara cade în falduri
mădălina privea pe fereastră ca și cum

peste ani la școală profesoara va ridica degetul
își va arcui sprâncenele sânii
și va întreba
ce a vrut să spună poetul în versul de mai sus
cine n-a fost îndrăgostit de profa de română
nu știe ce înseamnă versul cu adevărat

românul are șapte vieți dar un singur ficat
chestia asta îi mai încurcă din când în când planurile
altfel aude mereu în pieptul de aramă cum gâlgâie poezia
balada miorița îl urmărește din leagăn până în cârciumă
ale lui sunt mai mândre și cornute câinii mai turbați

la judecata de apoi românul nu va fi întrebat
despre ce anume a făcut sau nu a făcut
ci despre cât de mult a scris în care zile
dacă s-a închinat cu regularitate la vers
și a dat de pomană câte un poem două
nou-nouțe nu din categoria celor
pe care oricum nu le mai purta la petreceri
se va face atunci dreptate vor fi ascultați toti marii poeți
li se vor publica creațiile cu litere de foc
să vadă toți nerecunoscătorii toți ingrații
că românul s-a născut poet

la zidirea soarelui

amin