las urme de bocanci pe tavanul bisericii
trag clopotele
precum aş da un spânzurat jos
mi-e groază să-mi trezesc dumnezeul
palmele lui ca un iglu
ascund o dragoste glacială
gheţurile cască în somn prin copci
credincioşii în viscol
pescuiesc câte o iluzie rătăcită
un banc de adevăr pluteşte-n adânc
sonarul arată urme de iubire
pe fund
fundul femeii cu aripi
numită înger
dar tac
vorbesc de funie în casa spânzuratului