îți înfing degetele în coaste, în zidurile lor pline de spini
strânge-mi șuvițele cu o mână și
sărută-mi gâtul sub bolțile podurilor vechi
pe umăr am umbre
trec răniți în ambuscade
piroga lor, căptușită cu icoane și sânge
se subție limbă de șarpe în fum
din metanii le arunc în apă o piatră
să lucească-n răstimpuri felinar de adânc
ochiul lunii e un lup singuratic urlând
înroșit de păcatele noastre fără număr
aștept mareea să spele pupilele dilatate
din care-au furat perla
și sfincșii
și magii
măslinii vântură în cer o insulă stingheră
muguri fără sevă
muguri cu fetuși bătrâni
le e dor să nască un trandafir guarani
soarele să usuce sângele lui în basorelief
trupurile noastre zidesc un chiot de luptă
foc!
din cenușă ies păsări (de mir)
împușcate cu gloanțele false ale rugăciunilor oarbe
iartă-mă!
singurătatea mea a găsit chipul tău
spălându-și cuiburile prăfuite la intrarea în labirint
Comentarii
Aranca -
nu ma gandeam la amerindieni (desi faci trimitere la ei in acest mod original) printre proiectiile propuse, ale singuratatii fiecaruia, ci la altceva; mai repede la pretextele in care imbraci sentimentele, de altfel atat de camuflate, pentru a da forma ideilor: "singurătatea mea a găsit chipul tău spălând aripi prăfuite la intrarea în labirint" poate fortata mi se pare metafora asta datorita unei anume explicitari pe care simti nevoia sa o faci: "din cenușă ies păsări (de mir) împușcate cu gloanțele false ale rugăciunilor oarbe" iertarea nu e omeneasca atata vreme cat nu putem uita, dar fie... te citesc cu interes.
queen margot -
Aranca, se intampla in viata ca oamenii sa se cunoasca atunci cand aripile lor sunt prafuite de treceri, pe om il ispiteste mai ales frumusetea din celalalt , e o rugaciune salbatica, un mix de religii si simboluri pentru ca noi azi suntem un mozaic. e un poem de dragoste in care femeia isi vede iubitul intr un fel ciudat, mistic... multumesc de trecere, aprecierea ta o simt aproape... pe ganduri, Katya
Virgil -
chiar ma intreb cum scrie katia kelaro poezie. fiindca e interesant sa o citesti. pe alocuri are unele chestii mai aiurea, precum chestia cu piroga sau chestia cu foc! am doua impresii, una ca citeste foarte mult, poate prea mult si e prea plina de cuvinte si imagini care o cam dau peste cap, doi ca ii place sa picteze cu cuvinte, chiar daca uneori mai scapa cite o culoare disonanta. in general insa ii lipseste "the story line", ceea ce as zice e un pacat geneal feminin, femeile simt mai mult decit pot sa inteleaga. ok, acum toata lumea o sa ma acuze de misoginism...:)
solomon -
virgil, femeile sunt mai inspirate, mai talentate si mai inteligente. K nu are nevoie de story ca sa se exprime. eu te acuz. cand avem infatisarea?
Virgil -
infatisarea a fost dar nu te-ai infatisat. dar oare e suficient sa ai doar "mai multa inspiratie"?