Sonet 136

imaginea utilizatorului cvasiliu
Dialog: O iau pe apa sâmbetei

“O iau pe apa sâmbetei, la goană
Speranțele și gustul amărui
Rămâne-n gură, fi’ncă nimeni nu-i
Să spele sarea tristă de pe rană.”

“Să punem toate relele în cui,
Să facem Romania o vădană,
Scăpând de Tăriceanu și de Geoană,
De marinarul oacheș și ai lui.”

“Trântim o ușă, alta se deschide!”
“Un labirint cu sensuri înnodate.”
“Chiar dacă-i alungăm, așteaptă mii de

Alți profitori să intre în cetate.”
“Nu vreau trufia gândului, ci blide
În sărbătoare, pline de bucate;

La ce-mi servește sumbra libertate
Prost înțeleasă, când stomacul vid e
Și s-a lipit, cu mârâieli, de spate?”

22.XII.2007

Comentarii

un sonet ancorat în realitate, un dialog cu ceilalți,cu tine însuți, dialog desprins din viața cotidiană, realizat excelent, din punctul meu de vedere. Accentuez și ader și eu la această petiție deschisă a Adevărului: "La ce-mi servește sumbra libertate Prost înțeleasă, când stomacul vid e Și s-a lipit, cu mârâieli, de spate?"