OK Cristi, orice drum lung incepe cu un pas. Al doilea poate il vei face lasand pe Maria-sa, cititorul sa simta mai mult pe cont propriu. Imi amintesc de spusele unuia dintre favoritii mei, Antoine de Saint-Exupery, sa duci omul pe munte dar sa nu il tii de mana si sa il lasi sa vada el privelistea de acolo, din varful muntelui (in Citadela) Nu inchide poemul in concluzii, nu folosi simboluri majore (crucea) decat in cazuri de forta majora :-) Scrie pentru mine, cel care te citesc, fa-ma sa simt, nu-mi relata ce ai simtit tu. Eu nu voi simti probabil acelasi lucru niciodata. Insa apreciez iesirea ta din matca, cel putin deocamdata. Si anume cu o penita. Andu