nimic mai ne
început ca dimineața înghițită de câinele negru, strălucitor
înainte de a găsi ieșirea de siguranță
către happy-end-ul nostru cel de toate zilele
e ș t i
înăuntrul altui timp din
uterul diform al aceluiași spațiu
și toate acestea
s u n t
în viscerele
câinelui negru, strălucitor
care aleargă de la un capăt la altul al lumii
ca și cum ai putea stabili
măsura, un segment pe care-l numești
tatăl apoi îl copiezi la nesfârșit
în toate lucrurile, până când tatăl devine fiul
și burta câinelui negru, strălucitor se umple de imaginile
pe care ți le poți aminti
toate sunt
a i c i
în alergarea
de la un căpat la altul al memoriei
câinele negru, strălucitor
se izbește de zid
a c u m
o dată
încă o dată
și
încă
până când
fiecare limită plesnește în cealaltă
și dimineața își cască
cerul gurii
negru, strălucitor
Comentarii
Virgil -
se vrea un poem dificil. de exemplu imi este greu sa inteleg/imaginez "nimic mai ne[...]început ca dimineața înghițită". "uterul diform" mi se pare un pleonasm relativ. ce forma are un uter? are o forma standard, regulata? prin definitie un uter "insarcinat" (precum cel din text) este diform. nu? partea a doua a textului ( cam de pe la "ca si cum ai putea stabili") mi se pare mai reusita si oarecum de sine statatoare. am mai citit eu la tine despre ciinele negru?
Marquise de Sade -
Maestre, Nu se vrea, ci e s t e! Despre restul comentariului: hehe. O alta "insarcinare", un alt(fel de) uter. Ma intreb cum vezi tu "definitia" diformitatii, sa nu mai punem ca aici (in text) este vorba de o anomalie care, da, deformeaza starea...n-are rost sa-mi explic demersul, pana la urma. Fiecare este liber (si in acelasi timp conditionat :D) sa intrepreteze/recepteze dupa chipul si asemanarea sa, in aceasta lume in care bajbaim. Pana la capat. Multumesc pentru comm.
Virgil -
Nu stiu daca mi-ai raspuns mie. Pentru ca nu stiu despre ce "Maestru" este vorba. Iar daca e o ironie, atunci e ok, ca m-am obisnuit. In acelasi timp marturisesc ca nu ma pricep la teoria deformarii si cu atit mai putin la definitia deformarii. Este a doua oara in ultimele citeva zile cind cineva imi cere "definitii". O fi un simptom si nu m-am prins eu. Dar e interesant. Si inteligent. Sa definesti inainte de a discuta. Dar, asa cum am spus, nu am definitia la deformare. Probabil e un fel de modificare a unei forme. Originale. Oricum mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului. Ideea daca stau sa ma gindesc este excelenta. Si corecta daca stai sa ii intrebi pe fizicienii relativisti. Daca ii intrebi insa pe adeptii nedeterminismului probabil ca iti vor spune altceva. Ce nu inteleg eu este de ce uter. Si de ce "diform" (deci rectific, nu deformat). (Care o fi diferenta intre diform si deformat..?..) Anyway, uterul sugereaza atit sexualitate cit si fertilitate. Iar ciinele nu are uter. Cel putin daca nu este catea, nu?
Marquise de Sade -
Virgil, nu era o ironie, pentru inceput. si da, e vorba de diformitate nu deformare, deci diform, nu defromat de ceva anume (sarcina, in acest caz, sa zicem). si, cum bine remarci, cainele meu nu e catea:)) insusi faptul ca ai gasit o conotatie, aceea a fertilitatii, spune ceva, nu? mai ales ca aici nu vorbim de acel patruped gudurator din casele, curtile noastre, ci e folosit ca motiv/simbol, chiar laitmotiv, in acest caz. plus ca nu e vorba de uterul cainelui, chiar tu spui asta, in acelasi comentariu: "mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului." si daca te uiti in poem... strofa a doua: materia mea preferata in liceu era fizica. asta nu inseamna ca tin cu tot dinadinsul sa fac fizica in poezie, nu e cazul, dar ideea s-a mulat pe ce voiam sa transmit. ma bucur ca iti place acea parte a poemului meu. Thanks.