ce mai faci? mă întrebi
uite
mi-a rămas un capăt de dragoste
trag din ea ca dintr-o ţigară jilavă.

de la al doilea fum s-a pornit ceasul migraţiei păsărilor
zilnic mi se spune despre un cuib părăsit
compensatoriu renunţ la cafea şi la oameni
la vorbe şi zahăr.

nu ştiu cum e la voi dar aici
timpul s-a zdrenţuit înspre margini
dacă te apleci poţi vedea
toată împărăţia piticilor. poţi auzi
burghiile lor sfredelind un cer cânepiu.

uneori mă mir că există
anotimpurile cele trei dimensiuni ale spaţiului
tinereţea şi moartea
alteori geamul ăsta mi se pare o păstaie uscată
din care e vremea să ies
o vamă unde se cere doar un formular tipizat
declaraţia pe fericiri ilicite
atunci strâng amintirile ploilor şi le ard rând pe rând
ca pe nişte chibrituri.

în rest
toate bune
de dimineaţă mi-au adus lacăt nou
şi-o brichetă cu gaz.