Liane și umbre

imaginea utilizatorului Madim

am început să pun lacăte albe
ies din mine
liane și umbre
mă agăț de aripile unei păsări de foc
mă leagă alte lumini violet
prind cu o mână picături reci de apă
e fum. primește-mă așa cum sunt

niciodată nu am știut să închid ferestrele
acopăr o oglindă. cade pământ
mă izbesc de săpătura prin care
pot străbate câteva vise
de la stânga la dreapta
sunt transparentă
și par o femeie frumoasă

aud cum cad monezi în sufletul meu
ca într-o fântână de noiembrie
se deschid vămile. eu stau afară
ocolesc prima naștere
pun lacăte albe
ies din mine
liane și umbre

Comentarii

Da. Cred că este unul dintre cele mai bune poeme cititte la tine și afirm asta ținând seama de fluiditatea ideilor și a imaginilor, de armonie, de lipsa de forțare în expresie, de lumina din poezie, de starea de detașare interioară, un fel de echilibru care se resimte și în vers. Frumos. Nu pot alege o strofă, îmi plac toate trei în egală măsură. Felicitări.

Ela, cum am mai spus, încerc să lucrez poemele în ultimul timp, să le concentrez, să ma debarasez de încărcături inutile. acest poem pe care tu îl apreciezi, nu este unul lucrat, este scris ca toate celelalte scrieri ale mele... dacă ție ți-a plăcut și nu ai găsit nimic de modificat, este un lucru extraordinar pentru mine. este un pas înainte. dacă tot mi-ai vorbit de un viitor volum la comentariul anterior, îl aleg și pe acesta, nu?:) p.s. - este o stare de detașare, un alt vis... liane și umbre. Madim

Într-adevăr, este un poem care se citește cursiv. Aș fi zis că este scris sau corectat de altcineva cu care, de altfel, se apropie mult ca stil, dacă nu ar fi apărut "închid ferestrele" și "acopăr o oglindă" specifice textelor tale. Întrebarea ar fi ce aduce nou poemul tău.

Alma, nu obisnuiesc să îmi dau textele spre corectare nimănui. te asigur de asta. nu știu despre cine vorbești, despre stilul acela de care intuiești că m-aș apropia. oricum, este destul de interesant ceea ce afirmi. poate că se obișnuiește așa sau poate nu. nu știu să-ți răspund la întrebare. ce ne facem? pe cineva tot trebuie să întrebăm, nu?:)

La întrebare știu cititorii tăi să îți răspundă. Cei de aici și cei care vor citi volumul tău. Nu e musai să aducă ceva nou, doar am întrebat, pentru că am citit mai multe texte postate de tine zilele acestea și toate scrise în același registru. Apropos de faptul că nu răspunzi la toate întrebările și pentru că mi-ai mai scris într-un comentariu așa. Toate întrebările au răspuns și răspunsul este în noi. Dacă vrem să îl vedem sau/și să îl spunem și celor care ne întreabă, e alegerea noastră.