când ne-am văzut
te-ai retras speriată
înapoi în granitul statuii
pe care o locuiești împreună
cu păpușile tale de cârpă
să nu te rogi niciodată
în parcul acesta
cu miros de casă pustie
corbii înghit vorbele celor vii
chiar înainte să fie rostite
te pot face să uiți numele
Dumnezeului la care te rogi
de aceea pe aici fiecare
iubim numai fotografii
femeile
mai ales cele tinere
de prea mult dor
își lasă unghii lungi
sapă tunele sub urmele de pași
după foști iubiți
împart acadele
copiilor nebotezați
și atunci lucesc
ca niște candele
câteodată unii dintre noi
nu se mai pot abține
își ascund ochii în pumni
și se ating cu limbile
ca niște cobre
atunci vine un bărbat
cu un ghem de lumină
străbate aleile
dintr-o parte în alta
ne mângâie fiecăruia capul
bătrânii spun că înainte
ar fi fost înger
Comentarii
francisc -
am perceput in strofa I acea dare inapoi, ca o intoarcere la inocenta, ca o tentatie a inocentei careia ii cad prada oamenii cand li se descopera forma, nevoia. strofa II creioneaza un spatiu al interdictiei, al suprafetelor, al imaginii adevarul celei de a 3 a strofe il impart. frumos spus ultima, cand uneori depasim hotarul, in ac sete de atingere, arata o lume unde lumina, fie si venind din iad, lumineaza intunericul...
Dihania -
frumos. poate ca era mai bine fara unghii. oricum, imi place atmosfera pe care o creezi
Aranca -
titlul are o oarecare rezonanță gotică. te-ai gândit numai la "loc"? sau ai dorit o conotație medievală? strofele II si IV sunt reprezentative, după opinia mea. restul are iz de balast. strofele menționate m-au dus cu gândul la incubus și sucubus...și la un tablou celebru al lui Nikolaj Abraham Abildgaard din secolul XVIII.
lucian -
un poem plin de sensibilitate, in care, insa, imaginile ce se succed, nu se impletesc pe masura imaginatitei autorului.
vladimir -
Dorin... intr-adevar ceea ce am vrut sa surprind a fost setea acuta, dusa pana la limita, setea aceea pe care nu o poti defini insa care te macina in profunzime ca un cancer. Barbatul din final a fost lasat intentionat in penumbra pentru ca fiecare dintre cititori sa gaseasca o cale de iesire din cerc pe potriva sufletului sau. Matei... sa stii ca m-am gandit si eu la acele unghii insa le-am lasat pentru ca surprind pe langa aspectul tragic al cautarii oarbe in htonian si ideea cochetariei feminine, a lustrului, a aparentei. Marina... cu siguranta ca s-a vrut prezentarea unor personaje intr-o atmosfera gotica... cred ca stiu despre ce tablou vorbesti... referitor la incubus/sucubus... hmm Lucian... facem si noi ce putem... uneori tabloul este unul reusit alteori mai incercam :) Multumiri tuturor pentru cuvinte.