înainte de primăvară vreau o ninsoare cu fulgi mari
o ninsoare blândă pe un ger acceptabil
să pot ieși afară să îmi ridic fața spre cer
ca un rob respirând aerul casei sale
și să pornesc încet pe străzile albăstrui ale nopții
aruncându-mi picioarele într-un mers lejer
iluminat de oraș cum un râs din toată ființa
înainte de primăvară vreau să bată la ușa casei mele
o femeie curată în priviri care să îți semene
cu glezne subțiri cu mâinile reci ca două grefe
scoase de la frigider pentru musafiri
eu să o admir și să rămânem un timp așa la ușă
parcă ciopliți unul cu mâinile în ale celuilalt
două colinde în târziul lui ianuarie cântate la un bloc
înainte de primăvară vreau să mă trezești cu obrazul
să îmi dai părul peste frunte și să mă trimiți la
cumpărături ca la război unde mă va urmări glasul
tău gutural deja un hit unde voi ști că oricâte
femei s-ar opri să îmi admire pentru un timp tristețea
trupului nu vor înțelege că înzoresc lângă tine
o lumânare fără ceară fără foc fără lumină fără nimic
Comentarii
un poem foarte finuț, cum ziceam,
Dihania -
un poem foarte finuț, cum ziceam, mă miră că nu ești mai înfipt în generația actuală de poeți, poate din cauză că nu ești în bucurești, cam acolo se întîmplă totul
so, să fie cum ziceți voi!
yester -
so, să fie cum ziceți voi!
nu m-a impresionat prea tare, e
ernst wolfinger -
nu m-a impresionat prea tare, e întradevăr ok la citire, adică poate trece şi poate chiar e poezie, dar sună-arată-miroase un pic învechit, aşa cu o generaţie-două