frigul urcă încet pe sub piele,
pe gât
se cuibărește în orbite
începe să capete un miros
abia perceptibil de gheață

aici, noi ne mișcăm printre lucruri
ca și cum am fi încă bolnavi.
atingem focul și
încercăm cu disperare să ne încălzim

în locul acesta timpul trece cu totul altfel.
aveam o motocicletă veche
și de câte ori îmi era frig porneam motorul.
îmi imaginam că este război, mă ascundeam sub iarba
uscată, sub focul ce arde tot și
doar pe noi nu ne poate atinge.

într-o dimineață am vrut să simt din nou
căldura și sângele zvâcnind în vene

după o vizită a cuiva drag
și atunci trupul meu cald se zbătea și
trecea din ce în ce mai aproape de
liniile de înaltă tensiune.