În oase frigul morții mi-a intrat
Cearcăn la ușă, și la casă cerc pictat,
Ori prapur la fereastră atârnat.

Crucea mea, așchie din lemnu-ți sfânt
Îmi țintuiește tâmpla la pământ
Nebun ce-am făcut aspru lagământ.

Gura zidită în a dinților strânsură
Hârtia-mi-e Golgotă, mă suportă și îndură.
Stigmatul urmă a condeiului arsură.

Și-am tăcut, tacea-m-ai moarte
Căci val pe val Cocytus m-ar fi dus departe
Lethe, pe mal din val mă scoate.