Seamănă-a Baudelaire – „Un hoit” „…. - Și totuși ai să semeni cu-această-ngrozitoare Putreziciune cu duhoare grea, Tu ochilor mei astru și firii mele soare, Tu îngerul și pasiunea mea! Așa vei fi, o! dulce a nurilor crăiasă, Cȃnd, după-mpărtășania de veci, Ai să te duci sub stratul de flori și iarbă grasă Să mucezești printre ciolane reci …….” De unde rezultă ca spiritele mari se întȃlnesc totdeauna. Dar, totuși, există și originalitate. Atunci cȃnd autorul devine necrofag. Ceea ce, să recunoaștem, lui B. nu i-a prea trecut prin cap. Mai evoluează lumea! Lăsȃnd gluma la o parte. Efortul autorului e lăudabil. „Produsul” se citește cu interes. Și chiar cu o oarecare plăcere perversă. Spor la treabă.