Virgil -
...
sînt un incult
simt paginile cărților necitite
cum flutură peste mine
ca niște aripi de înger chel și arogant
binecuvîntîndu-mi
ignoranța împrospătată în fiecare zi
cu încă o idee
despre care nu voi auzi niciodată nimic
sînt un incult
ascuns în cochilia răsturnată
a unei întrebări fără răspuns
mă înfășor încet în jurul speranței
că nimeni nu va afla vreodată
progresia exponențială
a tuturor necunoscutelor
cu care risc să trăiesc fără să tresar
sînt un incult
mă sprijin de zid
inspir adînc din aerul mucegăit al amînării
pentru încă o clipă stoarsă
din șomoiogul lui dumnezeu
peste toate gunoaiele
înghesuite în miile de sertare
ale vieții mele
și privesc
în gol
Poezie:
Comentarii
Sancho Panza -
bun! "mă înfășor încet în jurul speranței că nimeni nu va afla vreodată progresia exponențială a tuturor necunoscutelor" mi-a placut si "clipă stoarsă/din șomoiogul lui dumnezeu"...sunt cateva imagini reusite in poezia asta, si un fel de vanitate bine dramuita. dar totusi..."ma sprijin", as zice.
Virgil -
da, ai dreptate. deh... incultura mea
bobadil -
Virgile, Ideea mi se pare super, ingaduie-mi te rog sa iti ofer o varianta care mie mi se pare mai "percutanta" prin renuntarea la unele contraste si abordarea unei adresari mai directe. "sînt un incult paginile cărtilor necitite flutură peste mine ca niste aripi de înger chel si arogant binecuvîntîndu-ma în fiecare zi cu încă o idee despre care nu voi sti niciodată nimic sînt un incult ascuns în cochilia răsturnată a unei întrebări fără răspuns mă înfăsor încet în jurul sperantei că nimeni nu va afla vreodată progresia exponentială a necunoscutelor cu care trăiesc in fiecare zi fără să imi pese sînt un incult mă sprijin de zid inspir adînc din aerul mucegăit al amînării pentru încă o clipă stoarsă din somoiogul lui dumnezeu peste toate gunoaiele înghesuite in sertarele vietii mele si privesc în gol" Andu
AdaBarc -
Îmi place siguranța scrisului, ironia și asumarea. Fără falsitate recunosc senzația, e un poem în care mă simt bine.